Prima carte de Steinbeck pe care am citit-o a fost East of Eden, o carte pe care am iubit-o, și care mi-a fixat unele așteptări legate de scriitură, calitativ, cantitativ, atmosferic.
Șoareci și oameni a păstrat din atmosfera dată de marea depresie și același topos californian, este o lectură scurtă, nepretențioasă, dar de efect, care învață cititorul lucruri noi și îi trezește de asemenea curiozități despre lucrurile nediscutate sau subtilizate în carte.
Șoareci și oameni este o carte despre prietenie, printre altele, pe marginea căreia se pot antrena și dezbate discuții interesante, fiindcă în aparenta simplitate pune întrebări dificile.
Cât despre legătura titlului cu textul…este mai bine să se descopere pe cont propriu.