Mă consider un om deschis la minte şi îmi place să cred că nu am prejudecăți în general, dar fiindcă sunt un simplu om şi am şi eu slăbiciunile mele, recunosc că am unele reticențe când vine vorba despre pantofii albi.

Ca lucrurile să fie clare de la început, când spun ‘albi’mă refer exact la asta, alb imaculat, nu crem, nu bej, nu alb cu două nuanțe mai închis.

În ceea ce priveşte modelul, pantofii sport mi se par în regulă, şi tot ce înseamnă talpă plană, nu am rețineri nici față de sandalele cu toc daca sunt un model actual, chiar daca nu cred că aş purta vreodată. Prejudecățile mele încep când vorbim despre pantofii albi cu toc, iar pentru cizmele albe am o fobie în toată regula pe care cred că am căpătat-o undeva prin minunatul interval 2005-2010 pe când se purtau în nişte combinații pe care nici nu vreau să mi le amintesc.

Prejudecățile mele nu au vreun temei, nu se bazează pe nimic altceva decât pe „durerea” aceea estetică pe care mi-o provoacă, că majoritatea criticilor de modă resping pantofii albi am aflat abia după ce îmi formasem această părere şi era complet cimentată.

Mi-am amintit de infamii pantofi albi pentru că i-am văzut în picioarele Arianei Grande, mi-am dat seama că are o colecție de pantofi albi urâți şi da, are şi cizme. Am încercat să compun în mintea mea o ținută de succes cu pantofi albi dar am reuşit doar să stabilesc că ar fi de vară şi minimalistă, nu am exemple „aşa da” în acest post.