Mi se pare că în prezent cititul e inevitabil. Afişe, avertismente, semne, descrieri sau comentarii la pozele de pe facebook, articole îmbietoare pe care dăm click. Pe scurt, toată lumea citeşte peste tot şi orice. Mai ales orice. 

Adică eu sunt genul acela de om care dacă e de exemplu într-o sală de aşteptare se chiorăşte la toate afişele, fac asta până îmi obosesc ochii fiindcă nu am ochelarii la mine. Eu sunt convinsă ca tot ce stă scris pe pereții unei instituții sau într-o sală de aşteptare trebuie citit şi şi dacă nu imi doresc, mă trezesc citind, o fi şi din plictiseală, o fi şi din interes.

 Toată lumea citeşte; mai ales de cand cu telefoanele deştepte, dar se pare că cititul de cărți propriu-zis a devenit cumva ceva atât de nobil şi de rar încât se vorbeşte despre el ca despre bunul simț: ceva ce „tinerii din ziua de azi” nu mai practică. Şi propoziția asta cu „tinerii din ziua de azi” o spun chiar… tinerii din ziua de azi despre generația lor, nu ştiu ce poate fi mai trist.

Da, cititul e o activitate lăudabilă, ca s-o spun aşa, şi asta mai ales pentru că cel care o practică se laudă şi aşteaptă să fie lăudat pentru că el este diferit, este mai bun, mai grozav față de ceilalți din generația lui. Şi aici mă refer doar la cei care se cred ultimii cititori de pe Pământ, cei care după ce îți zic că pasiunea lor e cititul fac o mică pauză aşteptând eventualele exclamații despre cât sunt ei de buni şi diferiți față de noi, muritorii. Ceea ce nu ştiu aceşti „cititori” e că există foarte mulți oameni, mai ales tineri care citesc, doar că aceştia nu se laudă.

Mi se pare că a te lăuda cu o activitate precum cititul e la fel de inutil ca şi cum te-ai lăuda cu frecvența igienei personale. Adică stai liniştit, ne dădeam noi seama că citeşti daca era cazul să fi citit ceva mai mult ca nivel decât „Fluturi”, „Jurnalul unui Adam”, „50 de umbre a lui Grey” şi alte asemenea capodopere. Şi nu am ceva cu lectura facilă, dar genul acesta de cărți le dă multora aripi să creadă că ei au o înțelegere mai profundă, că ei sunt mai răsăriți decât cei de vârsta lor, îi face să debiteze nişte filozofii melodramatice cu ochii întredeschişi şi le creează nişte nostalgii stupide.

Eu cred că atâta timp cât ai impulsul de a te lăuda cu cititul, încă  nu citeşti cărțile potrivite, şi nu mi-e ruşine: sunt sătulă să stau de vorbă cu pseudointelectuali care citesc lectură de metrou şi se cred buricul Pământului.