O cărticică scurtă a cărei naratoare este o femeie cu probleme de depresie.

Cartea este scrisă sub formă de jurnal secret într-o casă de vară unde naratoarea, soțul ei John şi sora lui petrec 3 luni pentru ca bolnava de depresie să se pună pe picioare. 

Având doar complicitatea noastră, a cititorilor, pentru că se pare că nimeni nu e dispus să o înțeleagă cu adevărat,  naratoarea dezvăluie în scurtele ei note dedesubturi triste. 

Cartea spune o poveste tristă, pe un ton depresiv dictat de narator, care deşi disimulează într-o mare măsură chiar şi față de noi diminuându-şi suferința explicând pe un ton egal starea ei şi lucruri din viața cotidiană, ne face să ne dăm singuri seama cât de gravă este cu adevărat depresia, cât de sensibili sunt suferinzii dar şi de condiția ei de soție de medic în suburbie, aparent privilegiată dar în esență profund ignorată şi profund nefericită.

În legătură cu titlul… vă las să descoperiți

You see he does not believe I am sick! And what can one do? If a physician of high standing, and one’s own husband, assures friends and relatives that there is really nothing the matter with one but temporary nervous depression -a slight hysterical tendency- what is one to do?