Aveam eu de multă vreme o curiozitate legată de cartea asta, ştiam doar că a fost acuzată de promovarea suicidului şi mă gândeam că de bună seamă trebuie să fie tare depresivă încât reuşeşte să cauzeze sinuciderea mai multor tineri după apariția ei, deci am deschis-o cu o oarecare frică.

Cumva mă temeam de ea, dar am ales să o citesc tocmai pentru că sunt într-o perioadă atât de bună a vieții mele încât starea mea de bine e de neclintit, am provocat-o să mă întristeze.

Nu spun nimic despre poveste, spun doar că protagonistul mi-a plăcut, are ceva din idiotul lui Dostoievski, şi că pe mine cartea nu m-a mişcat câtuşi de puțin. Cam toate suferințele personajului mi s-au părut o plângere de milă lungită fără prea mult fond, lucru des întâlnit în scrierile din perioada romantismului, ca să nu mai spun de lamentațiile patetice care m-au făcut să mă plictisesc îngrozitor pe alocuri.

Am rămas cu împlinirea de a fi bifat încă o carte clasică pe care am amânat mult s-o citesc, deşi, spun cu mâna pe inimă, nu mi-a plăcut deloc, şi am luptat cu mine să o termin. Presupun că mai interesant de cercetat ar fi efectul cărții şi sinuciderile despre care vorbeam, într-un articol viitor.

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s