Traversuras de la niña mala– The bad girl- Rătăcirile fetei nesăbuite. In original, engleză şi română sunt titlurile aceleaşi cărți al cărei autor e Mario Vargas Llosa.
Am auzit de Llosa de multă multă vreme, ştiți cum funcționează, prima dată auzi în treacăt şi-i uiți numele, apoi ceva te face să ți-l reaminteşti tot în treacăt, într-o zi cineva ți-l recomandă insistent de călduros şi-l scrijeleşti politicos pe-un capăt de hârtie pe care-o pui într-un buzunar de la o geantă pe care nu o prea porți de obicei. Oricum, nimeni nu te poate obliga să citeşti o carte dacă nu vrei.
Într-o zi o prietenă citea o recenzie a fetei nesăbuite pe un blog şi era atât de entuziasmată încât a declarat că ea va citi această carte. Cum sunt un om empatic, m-am entuziasmat si eu ca o prostănacă şi-am zis c-o s-o citesc şi eu. De bună seamă m-a convins s-o citesc exact promisiunea unei viitoare dezbateri pe seama cărții ăsteia pentru că a trecut ceva vreme de când s-a nimerit să am cu cine discuta despre cărțile pe care le citesc.
Uite ce obicei prost am luat de la omul ăsta [Mario Vargas Llosa], tot amân lucrurile. Da, am rămas la titlu. Titlul are nuanțe atât de diferite în cele 3 limbi pe care le-am luat în considerare încât imi dau seama că s-a pierdut mult, poate s-o fi şi câştigat pe alte părți, prin traducere.
Eu am citit cartea în engleză, probabil de aceea n-am căzut pe spate. Probabil şi aşteptările mele erau mari. Mi-au plăcut multe lucruri şi mi-a displăcut unul singur: nu am simțit autenticitate în sentimentele personajelor, mi le lăsa pe undeva jumătate conturate, deşi contextul poate justifica şi lucrul acesta.
Au fost câteva personaje conturate proeminent de-a lungul romanului, deşi erau aproape neimportante pentru firul narațiunii, au existat metafore inspirate, ne-am pus la zi şi cu stilul de viață al vremii, şi cu condiția de imigrant şi cu meseria de translator. Am sentimente amestecate. Mi se pare un roman mediocru -tratați-l ca atare, e doar un cuvânt mare care vine de la un om mic- dar când stau să mă gândesc îmi dau seama ca nu e o carte care se uită, ceea ce nu e puțin lucru.
E prima dată când citesc Llosa dar nu mă las. Găsesc eu cartea aia care să mă lase lată şi mă-ntorc cu pontul 😉
Discuția pe seama cărții cu prietena mea încântată?
N-a avut loc.
Aştept să înceapă cititul.
