Sursa foto: pinterest

Costumuri florale, de inspirație militărească, paiete, imprimeu baroc, catifea, explozii de culoare şi de textură, opulență, sensibilitate, îndrăzneală. Dolce&Gabanna, Milano, săptămâna modei, colecția King’s Angels.

E regesc, imperial, se pare că se poartă coroanele sezonul acesta, (în genul acelora pe care le purta guță pe coperțile casetelor audio prin 2006) combinate cu adidaşi, pentru un plus de comoditate şi imprimeuri de inspirație religioasă pentru picătura aia de ajutor divin pe care o râvnesc toți fanii înfocați ai modei.

Lăsând gluma la o parte, aş purta tot ce-am văzut acolo. Absolut tot. Dar nu ştiu unde.

M-am bucurat de spectacol până spre sfârşit când, când într-un costum perfect de paiete aurii Maluma a avut un moment artistic; pentru necunoscători, Maluma e un cântăreț columbian. Aici se complică lucrurile, luați publicul sobru şi de nepenetrat, spuma spumelor, şi pe Maluma, un tânăr aproape ieşit din adolescență care dădea din fund pe ritmuri latino. Am avut sentimente amestecate, pe de-o parte m-am lăsat prinsă de momentul artistic, pentru că mie-mi place Maluma, şi mă enerva publicul lipsit de entuziasm, pe de altă parte ştiam că oamenii aceia din public puteau să facă ce? Doar nu s-ar fi ridicat în picioare să danseze, deci mi-era milă de sărmanul artist care se rupea-n două pe scenă sub o grămadă de priviri, cel puțin în aparență, dezaprobatoare.

Nu ştiu dacă momentul artistic pomenit a fost o nucă în perete, dar am simțit-o ca atare când am văzut ciocnirea dintre unduirile sud-americane şi seriozitatea europeană. Încă nu ştiu de partea cui sunt, şi nimic nu mă amuză mai mult decât incertitudinea pe care am încercat-o când am vizionat prima dată prezentarea.

Nu ştiu dacă ați ghicit, dar nici anul ăsta nu m-au invitat, m-am uitat pe youtube.