Când vezi o carte cu un titlu atât de promițător zâmbeşti sarcastic şi zici „ia să vedem”. Poate tu nu, dar eu aşa am făcut. Şi m-am pus pe citit.

Paradisul Femeilor este deci un magazin de țesături din Paris, deținut de un om puternic şi cu farmec numit Octave Moret, care căuta să atragă cu orice preț femeile în magazinul lui şi să preia piața din Paris.

Romanul începe cu imaginea Denisei, o tânără orfană din provincie care stătea gură-cască uimită de vitrina magazinului, proaspăt ajunsă în Paris împreună cu frații săi mai mici pe care-i avea în grijă. E lesne de înțeles între cine şi cine începe o poveste de dragoste la început negată, apoi refuzată, apoi ascunsă şi apoi scoasă în văzul lumii pentru un final de basm.

Pe parcursul cărții ne sunt puse la îndemână strategii de marketing şi planuri de dezvoltare comercială interesante: Moret vede femeia ca pe o ființă slabă la contactul cu țesăturile de lux, şi-şi construieşte un adevărat imperiu pe spatele cumpărătoarelor compulsive. Vedem cum comerțul la nivel înalt înghite micile prăvălii de cartier şi cum toată lumea privea cu invidie şi cu fascinație acel magazin care a luat proporții extraordinare, făcând ca totul în jur să pară învechit şi palid.

Pe alocuri detaliile despre organizarea şi funcționarea magazinului sunt atât de plictisitoare încât mai că-ți vine să renunți la lectură. Cartea are aproape 500 de pagini. Avem unele detalii despre muncitori şi micile conflicte din cauza concurenței dintre ei, şi pagini întregi care descriu opulența prin culori, texturi, şi varietatea produselor. Dar să vorbim despre eroină.

Denise Baudu ajunge să se angajeze ca vânzătoare în paradis. O rățuşcă urâtă, cu un păr rebel, prea slabă şi îmbrăcată prost, era batjocura magazinului. De-aici 400 de pagini o despart până a fi fericita soție a patronului.

Blândă, cu o răbdare de fier, muncea doar pentru frații ei şi normal, avea o moralitate exemplară, pentru că niciodată în timpurile acelea un domn adevărat n-ar fi fost atras de-o vagaboantă. Nu-i aşa?

Pe scurt, Denise a devenit şefă de departament şi cea mai bună angajată, dar, deşi era curtată de către patron părea să-i fie prima care nu cedează. Prima care nu poate fi cumpărată, care se poartă modest şi se îmbracă simplu şi nu e atrasă de mătăsuri, bani sau putere. Şi deşi ea îl iubea în secret pe Moret, nu a cedat instinctelor nedemne până când a fost cerută în căsătorie. Dar ea nu îşi propusese asta. Pur şi simplu s-a întâmplat.

Nu e un secret că nu mi-a prea plăcut cartea, dar nici nu pot să spun că am pierdut timp citind-o, am învățat cum se dezvoltă o afacere şi câteva zeci de denumiri de țesături. Mi-a plăcut un pic şi povestea de dragoste chiar dacă recunosc cu juma’ de gură, şi am curiozitatea să citesc mai mult despre tehnici de vânzare. Câteodată clasicii pot fi un pic patetici, dar tot răul spre bine, din orice învățăm câte ceva.

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.