Aloma este una din primele opere ale autoarei catalane şi cea care coincide în cea mai mare măsură cu povestea vieţii autoarei, o autobiografie mascată scrisă în 1936, operă pe care autoarea a salvat-o, pentru că îşi renegase mare parte din creaţiile de început, şi a editat-o mai târziu, în 1968.

Aloma e numele protagonistei cărţii, o adolescentă orfană care locuieşte cu fratele şi soţia acestuia într-un cartier din Barcelona, surprinsă pe drumul maturizării, poate un pic forțată de lipsa părinţilor, condiţiile financiare precare, dar şi prima experienţă amoroasă care se dovedeşte a fi o dezamăgire.

Aloma este personajul feminin care inaugurează galeria personajelor rodorediene de neuitat. O adolescentă normală cu nesiguranţele ei: avea dinții puțin încălecaţi, nu prea ce îmbrăca, nesigură în prezența fetelor elegante de pe străzile Barcelonei, se simţea o povară în casa fratelui, vedea cum căsnicia lui se erodeaza puţin câte puțin şi nu credea neapărat în iubire, dar în acelaşi timp tânjea după acest sentiment.

Firul narativ linear care surprinde un an din viaţa Alomei este adesea întrerupt de monologul interior al protagonistei, monolog declanşat de un obiect anume, un cuvânt ori o senzaţie, care ne scoate din timpul fizic şi ne duce în timpul interior al Alomei, ni se explică trăirile declanşate ca în nişte adnotări în josul paginii, pentru ca apoi să fim transportați în timpul real, în susul paginii, la fel cum revine protagonista, într-o tresărire.

Romanul are o simbolistică puternică şi o poezie specifică, este un roman scurt, usor de citit, dar greu de uitat, mai ales dacă luăm în calcul gradul de rudenie şi diferenţa de vârstă dintre protagonistă şi cel cu care trăieşte prima poveste de dragoste. Curioşi? 😎