Gheişele sunt un simbol proeminent al culturii japoneze, acele figuri cu o grație atât de studiată încât par ireale, cu stilul de îmbrăcăminte şi coafura atât de puţin practice, dar atât de impresionante la văz, stârnesc curiozitatea de a cunoaşte mai mult despre ele şi despre această cultură atât de îndepărtată nouă.

Prima dată când îmi amintesc să fiu văzut imaginea unei geishe a fost într-o anume sâmbătă seara, la telenciclopedie. Acum, având la dispoziție internetul avem atâtea documentare şi surse de informare încât singura noastră grijă trebuie să fie cărora să le acordăm mai multă încredere. Ceea ce toate aceste surse au, in general, în comun, este referirea clară la cartea celui care a intrat primul în această lume a gheişelor: Memoriile unei gheişe, publicată de Arthur Golden în anul 1997.

Arthur Golden este un autor american care a obținut o diplomă de istorie şi artă japoneză la Universitatea Harvard şi s-a specializat obținând diploma de masterat în istorie japoneză la Universitatea Columbia. Putem spune că nu este un ignorant într-ale culturii japoneze, deşi erau voci care susțineau că n-ar fi fost tocmai treaba lui să divulge secretele breşei gheişelor.

Informațiile pe care autorul le-a valorificat în carte sunt obținute tocmai de la o fostă gheişă, şi se pare că a avut şi proasta inpirație sa-i mulțumească public pentru informații, asta după ce i-a promis anonimatul. Pentru noi, cititorii de rând, acest lucru aduce şi mai multe beneficii: această fostă gheişă, numită Mineko Iwasaki se simte datoare să dea explicații, deci după 10 ani de la Memoriile unei gheişe publică o autobiografie ca răspuns, ca variantă a ei. Carte se numeşte Adevărata viață de gheişă şi v-aş putea spune mai multe dacă aş fi citit-o.

Reîntorcându-ne la cartea lui Arthur Golden pot să vă spun că este o lectură plăcută şi facilă, aduce multe informaţii din lumea gheişelor: ne ia de mânuță şi ne arată străzile oraşelor japoneze, casele gheişelor, casele de ceai şi atmosfera în general, ne duce lângă oglindă să ne arate cum îşi pune machiajul, ne explică cum îşi pune kimono-ul, şi cum merge treaba în general în breaslă.

Ce sunt, deci, gheişele? Gheişele sunt persoane care îşi dedică viața artei. Trec printr-o lungă perioadă de formare, 5 ani, timp în care învață arta servirii ceaiului, conversație, muzică şi dansuri tradiționale, literatură şi altele, pentru a îi distra pe bărbații cu bani care le plătesc serviciile. Adică aceste femei îşi sacrifică viața pentru a studia iar bărbații care le plătesc serviciile sunt departe de a fi interesați de cultură. Gheişele trăiesc în case de gheişe şi au o matroană care le plăteşte toate cheltuielile şederii şi cursurile costisitoare până în momentul în care acestea vor reuşi să îşi plătească traiul şi datoriile adunate pe parcursul formării profesionale.

Faptul că această carte discută nişte tabuuri cum ar fi vinderea virginității de către gheişe sau tipul de servicii pe care îl platesc bărbații, este tocmai ingredientul care îi asigură succesul.

Un lucru care nu mi-a plăcut a fost nevoia autorului de a adăuga protagonistei o trăsătură care o făcea specială, dar pe care în viața reală nu se prea întâmplă să o regăsim la niponi: ochii albaştri.

Nu vă spun nimic mai mult, doar că această carte este o primă pătrundere într-o parte protejată a culturii japoneze, este o carte despre iubire, despre război, şi mai ales o călătorie culturală care ne iese gratis. Drum bun!

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.