Când am auzit că s-a stins din viață Răzvan Ciobanu am făcut ochii cât cepele, şi mărturisesc, credeam că şi-a căutat singur sfârşitul, din ce lăsa să se vadă în interviuri şi din ceea ce posta pe rețelele de socializare nu părea că trăieşte cel mai bun moment al lui, şi a şi spus asta, părea trist, neliniştit.

Pe vremea când era jurat la Bravo, ai stil am reuşit să-l cunoaştem mai bine, mă amuza atât de tare cu reacțiile lui pentru că fața lui nu părea să poată ascunde nimic, era pasionat, exigent şi extrem de sincer: îi vedeai opiniile pe față, nu disimula nimic, nici nu ar fi fost nevoie să deschidă gura.

A plecat dintre noi un om minunat, iar reacțiile oamenilor în comentariile de pe internet arată că oamenii minunați nu prea au loc de noi, ceilalți.

Drum bun, Titircă!