Ştim cu toții că moda e o zeiță destul de capricioasă şi nestatornică, ea îi inspiră pe designerii care ne sugerează ce să şi ce să nu, tot ea ne face să iubim lucruri care păreau că n-o să ne placă niciodată şi să le uităm într-un colț de dulap doar pentru că nu se mai află în grațiile ei.

Şi dacă ne înverşunăm s-o sfidăm riscăm să creăm un contra-curent care, poate, va deveni la modă, deci lucrăm tot în favoarea ei. De ignorat e clar că n-o putem ignora, pentru că o vedem peste tot, iar dacă vrem să rămânem doar spectatori tot nu e rău, pentru că moda e cu adevărat un spectacol!

Dar moda nu e numai atât, ea vorbeşte despre resursele noastre, despre istoria, tehnologiile şi ideile noastre, iar cum ne imbrăcăm vorbeşte despre noi.

Ne îmbrăcăm din necesitate, în primul rând, pentru că de când a muşcat strămoaşa noastra din măr am început să devenim pudici.

Ne îmbrăcăm pentru a ne proteja de ger sau de căldură, dar după ce aceste nevoi au fost acoperite, ne îmbrăcăm pentru a ne împodobi, şi de-aici încolo vorbim nu numai despre îmbrăcare, ci despre modă ca artă, iar aceasta ne acoperă o nevoie care nu are legătură cu disconfortul termic sau pudoarea, ci ne hrăneşte vanitatea, o nevoie la fel de umană, chiar dacă mai puțin justificată ca primele două.

Procesul de îmbrăcare nu e doar atât, chiar şi cei care pretind că nu sunt interesați cum se îmbracă, inevitabil se îmbracă, aşa cum atacă indirect Mark Twain vorba noastă din popor „nu haina face pe om” spunând:

„Hainele te fac om. Influența oamenilor dezbrăcați în societate e puțină spre deloc”.

Trebuie să ne îmbrăcăm pentru că aceasta e norma în societatea în care trăim.

Felul în care ne îmbrăcăm transmite mesaje despre noi celuilalt, de exemplu, ați crede un om pe care îl vedeți prima dată, îmbrăcat cu un sacou cu paiete argintii,că e o persoană introvertită căruia nu ii place să fie în centrul atenției? Nici eu. Noi oamenii ne formăm impresii despre ceilalți înainte să vorbeasca, şi da, felul în care e îmbrăcat contribuie.

Vorbeam în articolul anterior despre ce se poartă toamna aceasta, despre tendinţele noi dar şi cele care au rămas de sezoanele trecute, iar de data aceasta o să vă vorbesc despre preferințele mele.

Vorbeam despre puterea modei de a ne face să purtăm lucruri la care nu ne-am fi gândit. Dacă în trecutul nu foarte îndepărtat părea că trăiam într-o dictatură a modei, de exemplu când au început să se poarte încălțările cu bot rotund eu aveam vreo 15 ani, mi se părea că nu o să îmi mai placă niciodată pantofii cu vârful ascuțit, drept dovadă a fost o perioadă lungă în care nu am mai văzut pantofi ascuțiți iar dacă i-ai fi purtat erai un paria al esteticului.

La fel şi cu blugii, se purtau evazaţi, apoi când am intrat la liceu şi se purtau blugii skinny pentru mine era o certitudine că niciodată, sub nicio formă, nu se vor mai purta blugii evazați vreodată, e lesne de înțeles ce s-a întâmplat şi de data asta.

Un alt exemplu sunt topurile cu vedere la buric care au cunoscut succesul în anii 2000 iar apoi o lungă perioadă erau considerate, tacit, de prost gust, până recent. Ar fi atâtea exemple…

Trendul meu preferat poate nu e un trend propriu-zis, dar se explică prin relxarea normelor, căderea cenzurii, căderea dictaturii în modă care a dominat în ultima perioadă.

Îmi place că pot să port o rochie frumoasă cu adidaşi, că pot să construiesc o ținută elegantă cu ghete sau botine, fără să fie necesar să port tocuri dacă simt că nu sunt pentru mine. Vedeți cum vorbeşte moda despre noi? S-a schimbat ideea de feminitate iar în ton cu ea şi moda, cum a făcut de-atâtea ori de-a lungul istoriei!

Îmi place că se poartă în acelaşi timp toate dimensiunile de genți, de la cele de dimensiuni foarte mici până la cele de tip sacoşă, pentru că fiecare dintre noi are un anumit stil de viață şi necesități diferite. De exemplu pe vremea când poşetele de mărime medie sau mică nu erau considerate la modă pe timpul zilei, în favoarea celor mari, efectiv nu ştiai ce să îţi mai pui în geantă ca să nu pară un sac fără volum atunci când ieşeai din casă doar să îți plimbi câinele şi aveai nevoie numai de chei şi portofel. Acum, se poartă toate tipurile de structuri şi de mărimi iar asta nu poate fi mai minunat!

Îmi place că moda e mai inclusivă, cu forme, cu siluete, cu materiale, imprimeuri, dar şi cu modelele. Doamnelor şi domnilor, dictatura în modă a căzut, iar regulile ei până acum respectate cu sfințenie sunt doar o amintire!

Iar acum, să vorbim despre ce nu-mi place!

Faptul că nu îmi displace cu adevărat nici un trend oare spune despre mine că sunt influențabilă? Sau o fi un semn bun că sunt în pas de modernizare a propriei idei despre modă, că renunț la prejudecăți?

Dacă ar fi să aleg un trend care îmi displace, deşi cuvântul e prea puternic, aş spune că moda hainelor oversized nu o am prea aproape de inimă, dar asta doar pentru că nu mi se potriveşte mie, am capul mic şi aş arăta ca o broască țestoasă cu o cochilie supradezvoltată, şi ştiu asta pentru că am încercat.

Vouă ce vă place sau displace din moda actuală? 🤔

Articol scris în cadrul competiției Superblog 2019