De la casă la acasă nu e doar un pas, sunt o mulţime, asta dacă o construieşti şi nu o iei de-a gata. Cu cât ne întoarcem mai mult în trecut, cu atât paşii sunt mai greu de făcut şi resursele mai puține.

Nevoia de un acoperiş deasupra capului a fost tot timpul prezentă, în oricare colțişor al lumii, la toate civilizațiile, pentru că omul a simțit mereu nevoia de protecție şi de intimitate.

Cu mulţi ani în urmă casa răspundea mai mult nevoii de adăpost în fața pericolelor şi oferea confort termic şi protecție, casa era construită de către proprietar, ajutat de către apropiații lui din materialele pe care le oferea mediul apropiat. Se folosea lemnul, lutul, paiele, stufărişul sau altele, în funcție de ce oferea locația, iar construcţia era, putem spune, rudimentară.

Pe vremea stră-străbunicilor casa era mai mult o colibă, un refugiu de noapte, cu uşile mici ca să fie greu accesibilă unui eventual prădător, cu geamurile mici din acelaşi motiv, dar şi pentru că sistemul de izolație era fie inexistent fie improvizat, şi de aceea cu cât ar fi fost mai mare geamul, cu atât ar fi fost mai mare frigul, şi probabil te-ai fi simțit şi mai expus în spatele unui geam mare de sticlă clasică.

Casă, dulce casă!

Lucrurile evoluează încet-încet, pe vremea bunicilor oamenii învățaseră să prelucreze ceea ce le oferea natura, ardeau lut pentru a face cărămidă şi țiglă, iar structurile caselor sunt tot mai trainice şi se conturează încet sentimentul de acasă, nu numai ca refugiu de noapte sau de vreme rea, ci ca loc unde petreci timp şi cu care te identifici, unde stai comod şi cu plăcere, fără să fii obligat de vremea rea ori altă împrejurare.

La sat, construitul unei case era un adevărat fenomen social, săreau în ajutor toate rudele şi vecinii, iar contractorul avea obligația de a pregăti masa muncitorilor voluntari dar şi de a participa, la rândul lui, la viitoarele construcții, atunci când va fi cazul. Se mergea în clacă, aşa se spune în Maramureş. Claca era o petrecere de casă nouă unde sunt răsplătite şi încununate prin masa festivă eforturile celor care au participat la construire, şi un eveniment care garantează norocul şi trăinicia construcției şi a celor care locuiesc în ea.

Această participare a comunității la construitul casei nu poate să nu ne stârnească o mică nostalgie, deşi, dacă gândim practic, lucrurile probabil că nu sunt aşa roz bonbon.

Atunci când lucrează pentru tine oameni care nu sunt sunt nici constructori profesionişti şi nu sunt nici plătiţi, se prea poate să te trezeşti că ai un perete strâmb sau lucruri care nu au ieşit aşa cum trebuie, chiar dacă ei aveau toate intențiile bune să le iasă un lucru bine făcut, iar dacă te plângi există riscul să fii considerat un necioplit nerecunoscător, şi la sfâşitul construcției prietenii să fie mai puţini la număr.

Doamnă casă, de ce aveţi geamurile aşa de mari?

În prezent, lucrurile s-au schimbat atât de mult, că pare că n-au fost nicicând ca la început: oamenii vor case cât mai durabile şi pune accent pe finisaje şi pe estetică, nu numai pe utilitate. Geamurile sunt tot mai mari, fără ca asta să reprezinte o amenințare a securității, sau o nesiguranță din punct de vedere termic, iar când vine vorba despre materialele de construcție, avem la îndemână, la un click distanță, o grămadă de variante!

Dacă bunicii mei ar fi avut resursele din ziua de azi, cu siguranță costrucția casei ar fi durat mult mai puțin, ar fi comandat materiale de construcţii online de pe vindem ieftin: n-ar mai fi prelucrat lemnul pentru grinzi, asta cu toată aşteptarea până se uscă lemnul, inclusă, ar fi cumpărat structură metalică, ţiglă metalică asemănătoare şindrilei, pe care de altfel, bunicul meu, care făcea şindrili, ar fi muncit câteva săptămâni bune. Ştiu asta pentru că vedeam cum o slefueişte pe fiecare în parte cu o lamă de pe care lemnul cădea în mici undoleuri care pentru mine, copil fiind, au reprezentat prima formă de confetti văzută vreodată.

Dacă bunicii mei ar fi auzit despre izolația termică sunt convinsă că ar fi ales-o, şi-ar fi ales şi un geam pentru acoperiş, pentru că mereu se plângeau că nu se vede nimic în podul casei, spațiul oficial de depozitare al nucilor, cel puţin la ei acasă. Ar fi luat şi un tapet gata pictat, de care bunica s-ar fi minunat că are modelele perfect simetrice, pentru că tare se enerva când văruia cu rola şi nu-i ieşea tocmai perfect modelul. Ar fi luat toate astea împreună cu tot ce mai era nevoie direct din depozitul de materiale de construcții, şi nu s-ar fi îndoit nicio clipă, pentru că s-ar fi convins cu mărturiile unora din cei peste 17.000 de clienți mulțumiți care au făcut mai mult de o comandă, potrivit statisticii.

Îmi imaginez cum ar fi stat, pe locul unde urma să construiască casa, ca să vizualizeze mai bine spaţiul şi-ar fi vorbit cu consultantul de la https://vindem-ieftin.ro/ ce trebuie cumpărat, pentru că sunt sigură că ar fi fost prima variantă luată în calcul de ei, odată ce ar fi văzut numele magazinului. Ieftin şi bun, asta căutăm mereu, indiferent ce am cumpăra.

Pare un joc de lego pentru oameni mari, nu-i aşa?

Piese mari numai bune de montat, pentru casa visurilor tale. Poţi să-ți construieşti casa în estetica tradiţională sau modernă, după gust, dar modul de cumpărare al materialelor musai să fie modern!

Târgul odată făcut, şi marfa livrată, să înceapă jocul!

Ce s-ar fi bucurat bunica să-şi pună muşcatele la geamurile acelea mari!

Articol scris în cadrul competiției Super Blog 2019