23 decembrie 2019, ora 23:00.

Cu nasul priponit de geamul de la bucătărie, mă uit îngrozită afară, pe stradă, şi îmi imaginez sărbătorile de iarnă anoste care se anunță anul acesta.

E al treilea an consecutiv în care nu ninge, şi am tot sperat, am tot sperat, dar se pare că mai sunt câteva ore până în ajun şi nu mai am nicio speranță că se va schimba ceva.

Cum pot oamenii să se bucure, de unde scot ei atâta spirit de Craciun dacă nu ninge?

Azi am livrat o grămadă de aranjamente de Crăciun şi oamenii cumpără şi ciocolată de casă a mamei, mult mai multă ca anii trecuți. Mama e convinsă că e din cauza aparatului aceluia cu care am făcut etichete noi, şi aşa şi e, pentru că oamenii care nu cunosc ciocolata de casă a mamei trebuie să treacă de ambalaj, iar de Crăciun, să fim cinstiţi, ambalajul contează.

Toată familia mea lucrează tot anul pentru perioada sărbătorilor de iarnă. Tata râde şi zice că la noi e Crăciun şi de Paşte, şi aşa e. Facem globuri pictate de mână, coroniţe de pus la uşa de la intrare, tata face suporturi de fier forjat pentru brad, bunica mea croşetează ciorapi de prins de şemineu, iar în decembrie când montăm taraba la târg ducem şi cocolata de casă a mamei. Anul acesta a făcut mult mai multe sortimente, pentru că acum putem să le marcăm şi să le deosebim unele de altele.

Am cumpărat o ştampilă electronică pe care bunica, când a văzut-o funcționând pentru prima dată şi-a făcut cruce şi şi-a scuipat în sân. Pesemne că-i pură vrăjitorie. De fapt e pură tehnologie, se numeşte e-mark şi e făcut de Colop, o firmă care distribuie ştampile şi cam tot ce înseamnă sisteme moderne de marcare.

Am aflat de ei căutând pe internet soluții de personalizare a etichetelor, şi ca să fiu sinceră, mai că mi-am scuipat şi eu în sân când am căutat primul tutorial să văd cum funcționează!

Nu-i vorba că nu sunt prietenă cu tehnologia, că nici duşmani nu suntem, dar mi-e prietenă numai tehnologia pe care pot s-o folosesc cu uşurință, eu sunt un suflet mai romantic, şi de-aici şi entuziasmul pentru ştampila asta: este singura ştampilă pe care o folosesc cu plăcere, pentru că nu e ştampila aceea clasică pe care ne-o imaginăm, pe lângă întrebuințarea clasică poți să adaugi culori, semne, desene…orice!

Am tendința să nu mă exprim clar atunci când sunt entuziasmată, cu iertare să-mi fie, ştampila noastră, aka e-mark e un dispozitiv micuț care îmi aduce aminte de un mouse. Îl conectezi la telefon, laptop sau tabletă, intri in aplicație de unde alegi şi personalizezi sau creezi mesajul sau imaginea pe care o doreşti imprimată pe o etichetă şi după aceea iei e-mark-ul şi îl treci peste hârtie şi se întâmplă magia: exact imaginea pe care ai ales-o se imprimă pe hârtie şi exact în mărimea, forma şi culorile pe care le-ai setat. E ca un fel de struțo-cămilă, deci o ştampilo-imprimantă de dimensiuni micuțe şi drăgălaşe care da, funcționează ca o magie: 4 ore şi jumătate în care poți să marchezi cu imaginea ta preferată întruna, şi un cartuş colorat care ține mult şi bine!

În ziua în care am primit e-mark-ul am făcut etichete personalizate tuturor borcanelor cu murături pe care mama muncise toată ziua, am făcut cu numerotare automată pentru că funcția asta, împreună cu altele sunt standard, pentru oameni organizați şi serioşi care fac treburi serioase la birouri serioase, şi am ajuns să etichetez tot ce am găsit în cămară. Fiecare după categorie şi data conservării.

La gemul de căpşuni am făcut etichete mai speciale, de jur împrejurul borcanului, pe care am scris „nu atingeți☠nu atingeți☠nu atingeți☠nu atingeți” pentru că am descoperit că pot marca etichete fără sfârşit, cât glisezi de-a lungul hârtiei, atâta se imprimă şi pentru că sper să-i sperie pe toți şi să fugă spre gemul de prune.

În prima zi de târg de Crăciun eram acolo, cu toată munca de un an aranjată impecabil şi cu etichete personalizate pentru fiecare lucru în parte. Personalizate după ocazie: vesele şi festive, cu moşi Crăciuni durdulii şi bărboşi şi vâsc şi urări de bine.

Eu, sincer, mi-am luat e-mark-ul cu mine la piață pentru că mi-aş fi dorit din suflet să fiu uitat să fac vreo etichetă pentru că eram un copil cu o jucărie nouă. Mai aveam noroc când cineva cumpăra câte ceva ce venea împachetat în cutie, iar după ce sigilam cutia treceam e-mark-ul peste ea şi se imprima „această cutie conţine o bucurie” sau „această cutie conține o jucărie”, făceam rime pe loc în funcție de ce cumpărau clienții, pentru că îmi venise o inspirație de nu ştiu unde, iar cei care deja cumpăraseră întârziau să plece doar să vadă ce mesaje vor avea ceilalţi pe cadouri.

Se auzeau hohote de râs de la taraba noastră. Un bărbat venise cu un brad pe care îl cumpărase de împodobit şi m-a rugat să îi fac o etichetă personalizată pentru că e supriză pentru soție, şi i-am pus „Ți-am luat un brad de plastic, nu-i aşa că e fantastic?”

Toată ziua am petrecut-o râzând, mai am nevoie doar de un fulg de nea şi ar fi Crăciunul perfect. Stai aşa…

Aduc gadgetul-minune şi-l conectez. Aleg un fulg mare şi îl pun spre imprimare. Îl glisez pe suprafața geamului şi paaaaaam! În locul amprentei nasului meu un fulg de toată frumuseţea! Iau un şervețel şi încerc să-l şterg. Dispare.

Bun.

Să trecem la treabă!

Câteva ore mai târziu toate geamurile casei mele erau ninse cu fulgi mari albi-albăstrui. Şi cabina de duş şi oglinzile.

Crăciunul acesta mi-am marcat teritoriul şi m-am r-e-mark-at! Tu, ce faci, îți doreşti să te remarci?

Articol scris în cadrul competiției Super Blog 2019.