Dragii mei, astăzi trebuie să vă vorbesc despre mine. Mine e persoana pe care o cunosc cel mai bine pe lumea asta, aşa că ar trebui să fie simplu, nu-i aşa?

O să vă spun cum am ajuns să mă îmbrac cum mă îmbrac, pentru că mi-e cumva să-l numesc stil, mi-e cumva să nu mă luați drept încrezută.

Până să fiu adolescentă şi să vă explic pas cu pas evoluția mea vestimentară, trebuie să vă fac cunoscut contextul. Am crescut având o mamă, două bunici şi o străbunică care croşetau, tricotau, țeseau, coseau, şi cam tot ce vă puteți imagina din familia asta de activități.

Bunicul avea două maşini de cusut, o Zinger şi o Ileana, la care eu am învățat să cos înainte să merg pe bicicletă. Şi pe bicicletă am învățat să merg devreme. Una dintre naşele mele era croitoreasă şi şi vecină, aşa că puteam să petrec mult timp prin atelier să trag cu ochiul şi să prind drag de tot ce înseamnă vestimentație şi facerea ei, şi-n plus, la toate serbările şi sărbătorile semnificative aveam cele mai mişto costume din două piese inspirate după sacourile Andreei Esca, pentru că nu aveam Pinterest pe vremea aceea.

Moda m-a interesat dintotdeauna, dar perioada în care am şi început să îmi cumpăr de una singură haine şi să fac exerciții de „stilizare” a fost perioada liceului. Vă spun cu inima deschisă că nu mi-ar fi ruşine cu niciuna din ținutele pe care le purtam în liceu, şi vă spun şi de ce: mergeam pe sigur.

Cumpăram haine în aceleaşi palete de culori închise, ca să fie simplu de asortat şi să nu-mi dea bătăi de cap. Aveam o educație vestimentară făcută în fața televizorului, urmăream Levintza prezintă şi puțin mai târziu Shopping-ul, pasiunea mea, şi culegeam toate sfaturile despre modă pe care le auzeam la televizor, de unde m-am ales cu acele câteva legi ale modei care au fost multă vreme în vigoare:

albul şi negrul merg cu orice; să nu ai mai mult de trei culori în ținută; să ai un singur centru de interes în ținută şi la machiaj; nu combina argintiul cu auriul, să nu ai mai mult de un imprimeu, fără lenjerie la vedere, etc.,

reguli care cred că erau propovăduite la noi de către Andreea Raicu.

În 2009 am început liceul, şi posibil să ştiți ce a urmat în anii aceia, începuse curentul Emo, şi toată lumea purta machiaj mult, mult negru la ochi, adidaşi cu şireturi în culori diferite, adidaşi mâzgăliți cu carioca, ghiozdane mâzgălite cu carioca, se purta ca simbol capul de mort, şi, în mod bizar, rujul roz. Din fericire eu sunt o persoană veselă şi nu m-a prins curentul, adică curentul Emo, dar am putut să mă strecor printre colegii mei emoționali purtând geaca mea biker preferată, ale cărei variante sunt convinsă că o să le port şi la 90 de ani.

Mai erau la modă şi bijuteriile de plastic în culori neon, şi asortatul până la extrem, dar eu aveam o mare reticenţă să port asemenea culori pentru că ştiam că moda neon trece repede, iar hainele rămân.

Dacă în liceu eram chibzuită, doamnelor şi domnilor, în facultate am început să port culori şi să-mi fac destul de mult de cap, stilistic vorbind, îmi pare rau că nu am mai multe poze ca să râdem împreună, pentru că nu prea exista sistemul de selfie în oglindă, aşa că rar aveam inspirația de a abuza de bunăvoința cuiva de a-mi face o poză, unele ținute erau pur şi simplu ca nuca în perete, pe când cu altele mai nimeream din când în când. Dacă nu rişti nu câştigi, nu?

În general purtam haine de calitate îndoielnică pentru că hainele made in ştim noi unde erau în plină ascensiune pe piața românească. Dacă vine vorba de cum mă îmbrăcam cu câțiva ani în urmă, asta îmi şi vine în minte, faptul că nu prea aveam de unde să cumpărăm calitate, lumea era în general reticentă cu magazinele online, şi poate de asta simțeam nevoia să compensăm cu cantitate.

Dacă în perioada adolescenţei experimentam cu vestimentația, şi făceam schimburi sau împrumuturi de haine cu prietenele, (ce perioadă frumoasă!) în prezent ştiu că hainele nu sunt doar pentru a arăta şi atât, nu sunt atât de consumabile, acum au devenit ceva mult mai personal, odată cu încheierea petrecerilor în pijamale şi a mersului la majorate. Îmi cumpăr ceva când îmi place cu adevărat, şi aleg calitatea în primul rând, pentru a putea să mă bucur de acel obiect vestimentar cât mai mult.

În prezent, la 27 de ani, nu mi-e ruşine să-mi port blugii preferați de câte ori doresc, dar nici nu mi-e frică de culorile deschise sau pasteluri, de care nu înțeleg de ce mă feream atât în adolescență.

Da, încă îmi mai fac de cap cu culorile puternice uneori, dar asta după ce mă asigur că am în dulap strictul necesar de haine care se pot asorta uşor şi pot fi purtate timp îndelungat pentru că sunt clasice şi din materiale calitative.

Odată cu magazinele online ne este mult mai uşor să avem acces la mărcile la care nu aveam acces înainte, şi aici vorbesc despre noi cei care locuim în oraşe mici, unde e clar că n-o să se deschidă mari francize.

La toate plângerile că nu avem locuri de încredere de unde să cumpărăm lucruri la modă şi de calitate, avem răspunsul!

Answear.ro e un magazin online care are calitate şi varietate, dacă vrei să cumperi haine originale şi la propriu şi la figurat, îmbrăcăminte sau încălțăminte de damă sau de bărbați, toate acestea sunt la un click distanță!

Ai şansa să-ți găseşti perechea potrivită de ghete Timberland şi să nu te desparți de ele de toamna devreme până primăvara târziu, aşa cum fac eu!

P.S: AM ŞI PE ROZ!

Iar când vine vara, îmi iau adidaşii de pe raftul de adidaşi damă şi-i port cu tot ce am în dulap, pentru că se pare că merg cu orice! În plus, pantofii sport sunt foarte comozi pentru plimbările lungi care îmi plac mie atât de mult.

Cumpărăturile online îți dau timp să te gândeşti bine, să citeşti detalii despre produse sau să cauți idei de ținute pe internet pentru a te decide dacă ai cu ce să le porți sau dacă se potrivesc stilului tău sau nu, iar la primirea coletului să le probezi cu linişte fără graba şi zumzetul din magazine, şi să păstrezi ceea ce îţi place.

Ufff şi entuziasmul acela de la primirea pachetului, ca şi cum ar fi un cadou de la tine pentru tine!

V-aş putea povesti mult despre ținutele pe care le construiesc, dar cred că ați înțeles ideea, o să vă povestesc în schimb despre ceea ce-mi lipseşte, poate vă inspir!

Răsfoind rafturile virtuale Answear am descoperit câteva piese de care aş nevoie, pentru că aş reuşi să construiesc ținute relaxate şi la modă fără un prea mare efort:

Paltonul bej care se poate purta cu orice culoare, dar spre deosebire de negru, îndulceşte mult imaginea de ansamblu.

Cureaua neagră, clasica curea neagră. Eu am una, dar are catarama aurie. Paradoxal, fermoarele sau accesoriile metalice de la majoritatea hainelor mele sunt argintii, deci trebuie să luăm pe argintiu.

Ghetele perfecte pentru a construi ținute împreună cu paltonul bej sau cu oricare din gecile mele de piele la care apelez cu toată încrederea. Găsiți pe site o grămadă în diverse culori. Eu am neagră, maro şi roşie, şi le port mereu.

Acum că v-am luat ochii cu roşul acesta, vă las să vă limpeziți irisul din nou cu genul de pulover pe care îl iubesc cel mai mult în culoarea-minune:

Puloverul acesta este alegerea perfectă drept bază pentru o ţinută, nu cred că m-aş putea plictisi vreodată de culoarea asta!

După cum ați văzut am ales câteva piese vestimentare care ar arăta minunat împreună, dar şi luate separat, pentru că au calitatea de a construi şi a completa o ţinută în tendințele sezonului, dar clasică!

Articol scris pentru Super Blog 2019.