Elena Ceaușescu este unul dintre personajele controversate ale istoriei noastre. Chiar dacă nu ai trăit pe vremea comunismului, cu siguranță ai undeva, într-un colț al minții, o imagine, fie ea și vagă, cu chipul tovarășei.

Știm despre Elena Ceaușescu că a fost prima doamnă în stat, ori cum s-o fi numind o nevastă de dictator, iar pe lângă asta a obținut performanțe extraordinare, cum ar fi să devină doctor în chimie moleculară fără să treacă însă de clasa a patra, dar lucrurile acestea n-au legătură cu stilul vestimentar, toate la timpul lor.

Încă din tinerețe, de pe vremea în care ea și Nicolae Ceaușescu erau iubiți, Elena, pe atunci Elena Petrescu, era văzută de colegul de celulă a lui Ceaușescu de la Jilava ca fiind o figură ștearsă, cu o mare dorință de a parveni. Probabil, ca aproape orice tânără proaspăt mutată în Micul Paris se arăta entuziasmată de toaletele doamnelor elegante de pe stradă și avea plăcerea de a se îmbrăca, pe cât se putea, la modă, în încercarea de a le imita.

Chiar și după căsătorie și urcarea la putere a consortului, Elena Ceaușescu a stat în umbră o perioadă, ca apoi să iasă, treptat în lumina publică. E lesne să ne imaginăm că o femeie în poziția ei avea resursele necesare pentru a-și procura tot ceea ce își dorea pentru a-şi asigura o bună imagine. Dacă nu ea, atunci cine? -vorba cântecului- Cum resursele financiare nu erau o problema, singurul lucru care ar fi putut sta în calea armoniei imaginii E. C. ar fi putut fi prostul gust.

Să fi fost, să nu fi fost?

Era un lucru știut că Elena Ceaușescu nu suporta prezența femeilor frumoase în jurul ei, așa cum mărturisește Violeta Năstăsescu, traducătoarea în limba engleză a cuplului Ceaușescu, într-un fragment din cartea ei numită Elena Ceaușescu-confesiuni fără frontiere:

Nu o întâlnisem și nici măcar nu o văzusem pe Elena Ceaușescu mai înainte și singura informație pe care o aveam despre ea, și pe care mă puteam bizui, provenea din zvonuri potrivit cărora ar fi o persoană austeră , căreia îi displăceau femeile care se îmbrăcau elegant sau foloseau prea multe cosmetice, ambele ipostaze constituind, după părerea ei, semne de frivolitate

Părerea ei despre restul femeilor, în general despre femeile frumoase e clară, fiind în dese ocazii catalogată ca având o atitudine acră, şi că prefera să fie înconjurată de femei pe cât posibil mai puțin înzestrate fizic decât ea, şi mai puțin educate decât ea, dacă era posibil. Dar lăsând deoparte apucăturile, şi revenind la stilul ei, era o certitudine că Elena Ceaușescu era foarte preocupată de felul în care se prezenta în fața oamenilor.

Pe vremea comunismului, la noi în țară se promova, uneori în cele mai neinspirate feluri, modestia, austeritatea, iar lucrul acesta se vede clar pe stilul vestimentar al soției dictatorului: a păstrat mereu o linie clasică a obiectelor vestimentare. Toate fustele ei erau peste lungimea genunchiului și aveau în general aceeași croială, de obicei combinate cu sacouri din aceeași țesătură.

Stilul Elenei Ceaușescu este unul sobru, puțin personal, haine cu croială clasică, de obicei nu purta bijuterii, cel mult o broșă pe lângă verigheta de căsătorie de care nu se despărțea, părul și-l purta tapat, în coc o lungă perioadă, apoi tuns bob, iar machiajul… nu m-am lămurit dacă era natural sau inexistent. Era clar însă, că în măsura posibilităților epocii, Elena Ceaușescu beneficia de ceea ce noi astăzi denumim photoshop: în unele afișe de propagandă imaginea ei era ilustrată de o mână mai binevoitoare, care îi îmblânzea trăsăturile într-atât, încât uneori nu prea mai aveau legătură cu realitatea.

Majoritatea ținutelor sunt în culori neutre ori nuanțe pastelate, ținutele deveneau ceva mai construite și mai colorate doar înafara granițelor României, în timpul vizitelor în străinătate, unde nu mai avea de promovat austeritatea comunistă şi unde, desigur, circumstanțele erau de aşa natură.

Cea care şi-a pus amprenta pe stilul doamnei Ceauşescu, şi a constituit o mare inspirație şi în felul de a se purta a fost soția preşedintelui american- Patricia Nixon, vizita acestora în România fiind marcată ca momentul în care Elenei Ceaușescu i se deschide apetitul pentru modă.

Tovarășei îi plăceau creațiile Chanel în special, avea unele piese vestimentare de la marile case de modă din Europa, dar în general purta imitații ale acestora, replici făcute în România. Din fotografiile perioadei nu putem afirma că Elena Ceaușescu avea vreun simț estetic deosebit, dar se îmbrăca cu gust. Este de admirat că nu exagera, așa cum probabil ar fi tentată o persoană care parvine o funcție atât de importantă.

Elena Ceaușescu nu purta bijuterii, înafară de verighetă și uneori broșă, dar deținea numeroase podoabe de aur, iar în timpul vizitelor în alte state mereu căuta piese speciale, chiar dacă era zgârcită la preț. Îi plăceau piesele cele mai scumpe, dar se bucura să negocieze la sânge prețurile.

O altă slăbiciune a Elenei C. erau blănurile, avea o colecție destul de mare, și le purta în vizitele din afara țării. Stilul Elenei Ceaușescu era destul de șters în aparițiile publice din România, mai îndrăzneț în vizitele din afară, dar potrivit poziției ei, nu putem nega că se îmbrăca cu un oarecare bun gust.

Era să uităm de pantofi!

Era un lucru bine știut că tovarășa își cumpăra pantofii de la Guban , o marcă românească renumită pentru eleganța și comoditatea produselor, care există și astăzi, la un click distanță, și care făcea pantofi și pentru dive internaționale, cum ar fi Sophia Loren.

Analizând doar imaginea Elenei Ceaușescu, probabil cel mai mare merit al ei e că părea o persoană cu simțul măsurii în modă, și chiar dacă nu a fost ea în spatele ținutelor pe care le purta, ar avea meritul de a mima stilul cu mai mult succes decât cunoștințele în chimie.