Nu ştiu alții cum sunt, dar eu când văd „detalii în privat” la o postare cu un produs de vânzare, chit că nu-mi doresc să-l cumpăr, simt că-mi ies din pepeni. Şi în ultima vreme tocmai că am început să văd tot mai multe „detalii în privat” de-a lungul şi de-a latul internetului, şi-am vrut să ştiu ce se află în spatele lor.

La început erau postările acelea la care răspundeai cu „partikip” sau „amin” iar acum mă lovesc tot mai des de „lasă un da în comentarii iar eu îți voi da detalii în privat”.

Vrei să fii o persoană împlinită? Îți doreşti o schimbare? Vrei să fii invidiat de cunoscuți? Vrei libertate, beneficii economice garantate şi să fii propriul tău şef în propria ta afacere internațională? Lasă un DA în comentarii iar eu te voi contacta.

Am văzut tot mai des pe rețelele de socializare texte ca acesta. Însoțite de fotografia unei persoane cu expresie şi poziție standard, de parc-ar fi de pe un afiş electoral şi descrieri lungi în limbaj de lemn care de fapt nu dezvăluie nimic. Nu spun deschis despre ce este vorba, bat apa-n piuă despre succes, despre împlinire materială, despre viața lor îndestulată şi extraordinară. Postura lor împăiată te poate face să crezi că ai de-a face cu cineva important, asta e intenția, dar atâta secretomanie dă impresia că fac parte din vreo sectă, unde paradoxal, lauda de sine nu miroase rău. Ideea e că oamenii aceştia sunt vânzători.

Trebuie să vorbim despre afacerile cu vânzări prin reprezentați, aşa cum sunt cunoscute la noi companiile multi-nivel care au luat amploare mai ales pe timp de pandemie, după ce în America, majoritatea lor au fost etichetate deja ca fraude, lumea îşi povesteşte experienţele nefericite, şi nimeni nu mai muşcă momeala.

Ți-o mai aminteşti pe fata de la Avon din liceu? S-a reconfigurat şi s-a mutat pe facebook.

N-am nimic cu fata de la Avon dar nu-mi venea în minte alt tip de vânzări cu reprezentanți, şi este primul astfel de model de vânzări cu care eu am intrat în contact. Cataloagele acelea colorate şi parfumate de care ne frecam frenetic încheieturile fără intenția de a cumpăra parfum erau o binecuvântare în pauza mare, pe vremea mea când telefoanele mobile erau mult mai puțin interesante. Şi-n plus, pe vremea aceea era o afacere inofensivă.

Nu tot timpul imaginea celor care recrutează vânzători pe internet este la fel de pusă la punct. Pe rețelele sociale rulează şi alte postări, mai prost editate, cu scris colorat mare peste selfiuri şi descrieri cu multe emoticoane care vorbesc despre cum poți să îți schimbi viața în bine, cum poți să devii cea mai bună versiune a ta şi să te autodepăşeşti având propria ta afacere internațională. Şi ăştia vând ceva, dar nu ştii încă ce, pentru că nici ăştia nu spun din prima. Vorbesc şi ei despre viața lor îndestulată, banii mulți şi mult timp liber, dar parcă pe ăştia nu-i prea-ți vine să-i crezi, or fi fotografiile de amator, gramatica nefericită, nu ştii nici tu.

M-am lovit de multe asemenea postări şi multe oferte de muncă de acest gen, care nu sunt prezentate fățiş ca oferte de muncă, ci ca oportunități care promit cam toate fanteziile noastre legate de locul de muncă adunate la un loc: timp liber, bani, fără şefi, fără program impus, etc. N-ai cum să nu-ți doreşti aşa ceva. Parc-ai vrea să ştii mai mult, din pură curiozitate, dar detaliile se dau numai în privat. Mie asta-mi taie cheful.

Între timp am decis să cer acele detalii în privat şi m-am lămurit ce vând oamenii aceştia. La început credeam că promovează cărți de auto-ajutor, pentru că textele lor sunt în majoritate citate motivaționale răsuflate, dar nu, este vorba de produse: începând de la uleiuri esențiale făcătoare de minuni, cosmetice, suplimente alimentare, shake-uri de slăbit, până la oale magice care gătesc singure cinci feluri de mâncare, toate la prețuri aproximativ absurde.

Acesta era marele secret care putea fi destăinuit doar în privat şi cam la asta se rezumă „propria afacere internațională de succes” despre care vorbesc oamenii aceştia, pentru că a fi vânzător pentru o companie înseamnă că e puțin şi-a ta, în vreo lume paralelă.

Este îngrijorător pentru că cei care lucrează pentru aceste companii sunt ademeniți într-o roată de hamster şi în general pierd mai mult decât câştigă. Potrivit studiilor 98% din oamenii care se unesc acestor afaceri pierd bani pentru că li se cere să „investească” pentru a intra în afacere bani pe care nu îi mai recuperează. În plus, de multe ori produsele pe care le promovează agresiv sunt nu numai extrem de scumpe ci de-a dreptul periculoase pentru sănătate.

Multe din aceste companii funcționează după scheme piramidale: produsul pe care îl vând nu ajunge în magazine, se vinde doar prin intermediul distribuitorilor, care primesc un oarecare comision. Ideea e că vânzarea produsului în sine nu e cea mai importantă sursă de câştig, ci a avea cât mai mulți oameni în echipa ta, pentru că fiecare vânzare pe care o vor face şi fiecare persoană pe care o vor înscrie la rândul lor în echipa lor şi va face vânzări îţi vor aduce câştig, şi de asemenea tuturor celor deasupra ta în această piramidă, de aceea cei de jos vor fi în permanență presați să vândă cât mai mult, pentru a genera cât mai multe câştiguri într-o piață saturată unde cumpărătorii sunt tot mai sceptici şi tot mai informați.

Se pare că în State este o acuzație gravă să spui că o companie funcționează după schema piramidală, de aceea nu-mi asum nici eu riscurile, ei au mai mulți avocați decât mine. Nu dăm nume, dar ştim cu toții despre ce e vorba🤫😉

Termenul pe care companiile îl folosesc pentru a se descrie este multi-nivel, un termen mai bland pentru o strategie mai blândă, care nu presează atât angajații.

Dintre companiile care funcționau pe modelul piramidal sunt câteva care au fost descoperite şi închise, şi altele care care încă îşi fac de cap, până se va putea ajunge la ele pe cale legală. Pe timp de pandemie au ajuns în multe țări sărace, unde foarte mulți oameni şi-au pierdut toate economiile investind în aceste afaceri ori intrau în datorii.

Mă enervează că aceste companii caută să recruteze mereu oameni fragili. Mame care stau cu bebeluşii acasă şi şi-ar dori un venit în plus, persoane care caută leacuri pentru diferite afecțiuni, persoane supraponderale care vor să scape de kilogramele în plus, oameni care şi-au pierdut locul de muncă, oameni singuri.

Când eşti disperat vrei să crezi tot ce ți se spune, iar ei profită de asta cu bună ştiință. Nu sunt toți lipsiți de scrupule, am avut ocazia să stau de vorbă cu un reprezentant care vinde suplimente alimentare (despre care se crede că au generat probleme grave de ficat unor utilizatori fideli, şi în unele cazuri chiar moartea!) şi pot s-o spun cu mâna pe inimă că omul e de-a dreptul spălat pe creier, crede că a dat peste oportunitatea vieții, că ajută oameni, şi că scandalurile din presă legate de companie sunt doar invenții răutăcioase ale concurenței, deci e până la urmă doar victima perfectă, care probabil se va transforma din disperare în călău.

caut mămici care vor să facă bănuți de acasă, de lângă copiii lor. Cele interesate lăsați un da în comentarii iar eu vă dau detalii în privat”

Mă incomodează mereu abuzul de diminutive, cât despre ofertă, la început nu ştiam despre ce este vorba, credeam că este ceva legat de vânzarea sau promovarea unor produse pentru copii, din moment ce erau căutate în mod special mame. Dar nu, mamele tinere care sunt casnice sunt considerate o țintă uşoară. Unele caută o sursă de venit iar celor care deja lucrează li se induce un sentiment de vinovăție că nu stau lângă copiii lor, li se spune că lucrează pentru „visul altcuiva”, pentru şefi care nu le apreciază munca, şi alte multe baliverne de genul. Am văzut că multe mame care se înscriu în acest tip de companii pun fotografii de promovare împreună cu copiii lor, şi nici nu ştiu cum să interpretez asta.

Câte kilograme vrei să slăbeşti până la Craciun? 5… 10…20…mai mult de 20… Spune-mi în comentarii iar eu te voi ajuta!

Persoanele care vor să slăbească sunt de asemenea ținte. E drept că pentru a scăpa repede şi eficient de un complex care te sâcâie de ani ai face cam orice. Am lăsat odată din curiozitate un comentariu unei postări de genul, menționez că nu se pomenea despre nici un produs, din textul postării puteai la fel de bine să deduci că un nutriționit lucrează pro-bono pe facebook, dar ştiam că ajutorul costă, am vrut doar să văd cât. M-a abordat în privat numaidecât, şi a început tacticos să mă întrebe de când mă supără acele kilograme în plus, şi să-i povestesc mai multe despre mine şi obiceiurile mele alimentare. A întârziat mult până să îmi spună că la mijloc este vorba despre vânzarea unui produs, iar eu am dat înapoi elegant. Doamna nu a fost insistentă şi am apreciat, m-a invitat să mă unesc grupului lor de facebook şi am făcut-o, vom vorbi despre asta pe viitor.

Ideea e că aceşti oameni sunt total nepregătiți: după un curs de două sau trei săptămâni li se dă statutul de consilieri nutriționali.

Din vânat în vânător

Cei care recrutează oameni pentru a-şi mări echipele sunt în primul rând victime. Potrivit unui studiu, cei care activează într-o afacere piramidală ies în pierdere în proporție de 98%, iar cei care câştigă, şi chiar au o viață de vis pe munca altora sunt cei din vârful piramidei. Şi sunt puțini.

Multe dintre aceste companii te obligă să cumperi un stoc de produse pe care îl dai în vânzare, apoi să ai un minim de vânzări pe lună pentru a nu-ți pierde statutul de reprezentant. Cum nu-ți mai cumpără nici naiba produsele, trebuie să le cumperi tu, şi aşa începe cercul vicios.

Dacă ai devenit client al vreunui reprezentant şi a putut să-ți vândă produse, grija lui următoare este să intri în echipa lui, pentru a primi procent din vânzările tale, şi a urca cât mai sus posibil spre vârful piramidei.

Metodele de ,,racolare” de noi clienți sunt diverse, te invită la demonstrații de utilizare a produselor la ei acasa, organizează mici petreceri, ori mai nou sesiuni live pe facebook.

Că tot am amintit de demonstrații… ca să vezi cât sunt de secretoşi aceşti reprezentanți, hai să-ți povestesc cum am ajuns acum câțiva ani în garajul unuia dintre ei, la o demonstrație de machiaj.

O prietenă de-a mea primise ceea ce ea credea că e un cupon pentru un tratament estetic unde mai putea să ducă încă două prietene. Una dintre ele eram eu. I se explicase ceva atât de vag încât nu a înțeles mare lucru ce o să ne facă, doar că e despre cosmetică, făcută de o profesionistă şi e gratis.

Nu ne aşteptam să ne primească într-un garaj închiriat şi eu începusem să-mi fac tot felul de filme cu criminali în serie, până în momentul în care am intrat şi am dat cu ochii de cantitatea industrială de machiaj şi de produse publicitare ale unui anume brand: genți de machiaj, genți de voiaj, cutii peste cutii cu acelaşi nume. Ştiam de produsele acelea, ştiam că nu sunt chiar de aruncat, dar ne feream de reprezentanți pentru că erau foarte insistenți. Acela a fost momentul în care am înțeles ce se întâmplă. Dacă am fi avut posibilitatea, am fi luat-o la fugă. Dar noi nu suntem nesimțite.

Când am studiat însă garajul, mi-am dat seama de unde insistența şi minciuna: era disperare în stare pură. Femeia aceasta amenajase şi probabil închiriase acel spațiu pentru asemenea întâlniri, o masă mare cu mult machiaj, câte o oglindă pentru fiecare invitată, (şi erau muulte oglinzi) prosoape curate, mult satin peste tot, şi cutiile de care am amintit: stocuri întregi de produse pe care era obligată să le cumpere ca să-şi păstreze statutul de reprezentat, şi pe care spera să le vândă să-şi recupereze investiția.

Consultanta noastră, insistentă şi enervantă, vorbea numai în diminutive. Ne-a promis să ne învețe ce şi cum despre machiaj, dar n-avea de unde. Era machiată ca o paiață, un ruj roşu cu tente portocalii care-i făceau dinții şi mai galbeni, şi un fard de pleoape albastru electric prost aplicat şi deloc estompat, fără rimel, era machiajul ei cu care s-a gândit să ne atragă în lumea frumuseții. Era clar din capul locului că femeia asta n-avea ce să ne-nvețe, dar am stat, de dragul bunului simț.

Ne-a prezentat nişte produse extrem de scumpe, mi-a stropit accidental bluza cu fond de ten, pe care insista să mi-l aplic deşi i-am zis clar că am probleme cu tenul şi nu ies din rutina mea şi cam cu-atâta m-am ales din experiența asta. A mai insistat cu mesaje dulci cu multe diminutive pe whatsapp încă o vreme, şi-apoi a lăsat-o baltă. Nu ştiu ce s-a ales de ea, dar cred că i-a luat mult să vândă tot ce avea în garaj.

E greu să spui „gata” odată intrat într-o astfel de afacere, speri întruna că îți vei recupera banii investiți, că vei avea profit, că îți vei forma o echipă. Ți-e ruşine să le dai dreptate celor care ți-au spus că nu vei reuşi, şi ți-e groază că ai picat atat de uşor într-o asemenea capcană. Dar oameni suntem. Cu cât vorbim mai mult depre experiențele noastre, şi cu cât ne informăm mai mult înainte de a cumpăra ceva sau a intra într-o afacere, vom fi la adăpost✌

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.