Că hainele sunt foarte importante în prezent în viețile noastre știm sigur: trăim într-o societate civilizată unde e musai să ne îmbrăcăm, altfel primim amendă😃
Da, hainele sunt importante, dar e inevitabil să ne întrebăm: oare cât de importantă a devenit eticheta ori marca?
Eticheta este importantă pentru cumpărător. Datorită etichetei știi detaliile țesăturii, metodele de îngrijire recomandate de producător şi evident, numele firmei care a creat haina. Preferința pentru o anume marcă este normală şi sănătoasă, asta înseamnă că marca respectivă a reuşit exact ce şi-a propus: să-ți câştige încrederea. Dar goana după haine de marcă cu orice preț?
Suntem aici să discutăm despre hainele de firmă. De ce contează, de ce sunt atât de scumpe, și ce înseamnă ele, dacă e să însemne ceva.
Hai să începem cu începutul:
Haina, la începuturi lucrată de femeile din familie, ori la atelierul croitorului, după regulile vremii, în funcție de poziția socială ori de vârstă, au devenit un produs pret-a-porter care beneficiază de reclamă în scopul de a fi vândut. Moda s-a democratizat, lumea s-a făcut mai mică datorită industriei cinematografice în primă fază, și a internetului ulterior.
Micul ecran a avut un impact imens în democratizarea modei, pentru că a creat marile dive ale cinematografului la pachet cu unele din cele mai iconice ținute, care au servit drept inspirație pentru milioane de femei.
Internetul ne-a făcut însă lucrurile și mai ușoare, ne-a creat o serie întreagă de noi muze, ne-a pus magazine online la dispoziție, și posibilitatea de afla cu o simplă căutare pe Google cine ce poartă și de unde putem cumpăra.
Responsabil de nebunia hainelor de firmă este Charles Frederick Worth, considerat tăticul hainelor de firmă, pentru că el este cel care efectiv a cusut prima etichetă cu numele firmei pe un obiect vestimentar.
Worth, croitor englez născut în 1825, a plecat la Paris cu 5 lire în buzunar pe cand avea 21 de ani, s-a stabilit acolo şi a revoluționat efectiv sistemul modei, adică a creat moda așa cum o știm: a fost primul care a creat colecții de două ori pe an, primul care a folosit modele pentru prezentări, și cel care a inventat meseria de designer.
Casa lui de modă, prima, de altfel, House of Worth, deschisă în 1858, era frecventată chiar și de capete încoronate. Poate oricine ar fi crezut că acesta e apogeul carierei, dar nu și Worth, care avea viziune: croitor nu era un cuvânt care să-l definească în toată splendoarea, el se știa Creator. Nu cosea neapărat după doleanțele clientelor lui de top, ci le sfătuia, și chiar le impunea ce să poarte, poziția privilegiată pe care și-a câștigat-o în societate îi permitea să fie extravagant, capricios, și să dea ordine-n stânga și-n dreapta.
În materie de modă prima mare noutate adusă de Worth este renunțarea la crinoline, făcând fustele mult mai comode și adaptate vieții normale, nu neapărat balurilor luxoase.
La fel cum se întâmplă cu orice tendință în modă, prima dată pare scandaloasă, apoi tolerată, acceptată și adoptată. Rochiile lui Worth erau peste tot și aveau un succes nebun. Worth a schimbat și dinamica relațiilor cu clientul: Clientele lui căutau nu numai rochii, ci și sfaturi, a creat statutul și meseria de designer și stilist și a stabilit traseul modei: din croitor a devenit creator și o bună vreme arbitrul modei pariziene.
Am lămurit cine a pus prima etichetă, dar e timpul s-o dăm de gol pe cea care a mers puțin mai departe și a creat o metodă de a-și face marca recognoscibilă de la o poștă: Gabrielle Chanel este cea care a creat un logo pentru marca ei, intuind importanța semnăturii, și a scos bani frumoși din asta.
Logo-ul ne ajută să recunoaștem marca într-o clipită, chiar dacă nu i-am văzut eticheta ori nu i-am recunoscut designul, e ștampila firmei, dovada autenticității și a calității, nu și în prezent când industria falsurilor este în floare, dar la început cam asta era ideea. Cam de la logo încep problemele noastre.
De ce costă atât de mult hainele de firmă e o întrebare pe care mi-o pun uneori prin magazine, atunci când sunt forțată să-mi amintesc că din păcate sunt milionară doar în lei vechi, dar și când sunt indignată de vreun preț absurd de mare.
Deci, de ce costă aşa mult hainele mărcilor de lux?
În primul rând este vorba despre calitate. Calitatea se plătește, o știm. Materialele bune, faptul că producția nu este lăsată în seama vreunei fabrici din lumea a treia unde sunt exploatați deopotrivă copii și adulți, și în principiu oamenii care lucrează la producție sunt profesioniști plătiți pe măsură sunt argumente bune pentru un preț mai piperat.
Designul deosebit este de asemenea parte din nota de plată. A crea o piesă de la zero o piesă vestimentară originală ia ceva timp, dar a o imita ia doar un moment. Ideea e că piesele vestimentare sunt o formă de artă, iar dacă vrem o piesă originală trebuie să băgăm mâna mai adânc în buzunar.
Pentru o piesă de îmbrăcăminte complexă, unde materialul este din cele mai bune, lucrătura dumnezeiască, și cusăturile fără cusur, prețul mare e justificat. Moda este artă. Dar pentru un tricou de bumbac care nu are nimic în plus față de oricare altul, înafară de logo-ul mărcii, prețul e de-a dreptul absurd.
Cum spuneam: apariția logo-ului ne-a cam complicat viețile. Recunoaștem hainele după logo, și recunoaștem și prețurile. Contează marca mai mult decât obiectul, iar asta pentru că hainele pe care le purtăm nu comunică numai preferințele noastre în materie de stil, ci și starea noastră materială. Ne-am transformat, vrând-nevrând în niște scanere, când vedem un logo facem un calcul. Și vedem atâtea logo-uri în viața de zi cu zi, că avem impresia că suntem bogați cu toții, ceea ce ar fi minunat.
Asociem hainele exclusive cu succesul: nu cumperi doar un produs, cumperi un statut. Un logo se traduce în mintea noastră cu numele mărcii, iar uneori cu uite-ce-mulți-bani-am, am-dat-pe-geanta-asta-bani-de-o-maşină, ori n-am-avut-bani-de-original-dar-vreau-să-par-bogat/ă, după caz.
Mi se pare un pic amuzantă nebunia asta legată de logo-uri, având în vedere că multe mărci au ca strategie să urce prețurile până la absurd pentru a păstra prestigiul, ori a distruge stocuri întregi din colecțiile trecute decât să le vândă la preț redus, pentru că dacă n-ar fi scumpe nu le-ar mai vrea nimeni. Și știi ce e și mai amuzant? Chestia asta chiar funcționează, unele mărci s-au salvat de la faliment pur şi simplu urcând cu mult prețurile.
Hainele de lux sunt o experiență. E minunat să îți permiți să cumperi lucrurile care îți plac. Dar dacă nu-ți prea permiți şi doreşti cu ardoare să porți semnătura cuiva pe un obiect vestimentar care poate nici nu ți-ar plăcea fără logo ori fără să-i fi văzut eticheta, crezând că îți va aduce validare într-un fel sau altul, mai gândeşte-te. Lucrurile au importanța pe care le-o dăm noi🙋♀️
Un gând despre “Care-i treaba cu hainele de firmă şi cine e tăticul lor”