Bucățica asta de articol e pentru tine, care te întrebi câteodată cine mama naibii a inventat moda, tu, care te miri şi scuipi in sân de cât de urât arată vreo tendință nouă, apoi n-o mai observi, apoi nu ți se mai pare aşa urâtă, și-apoi, inexplicabil o porți. Complicate sunt căile modei! Dar hai să vedem totuşi cât.
Eu una am copilărit în, se pare, cea mai nefericită perioadă a modei de până acum- anii 2000. Partea bună e că nu știam asta. Aproape nimeni nu știa asta atunci. Realizezi doar când te uiți la fotografii vechi. Aș fi jurat că moda anilor 2000 nu are cum să se mai întoarcă, dar de când s-a întâmplat şi asta mi-am dat seama că n-ar trebui să mă obosesc să mai rămân surprinsă din cauza modei vreodată.
Moda a existat mereu, fie că este vorba despre haine, machiaj, ori comportament. În Grecia antică se purtau sprâncenele stufoase, și mai ales mono sprânceana pe care nu toată lumea o avea în mod natural, așa că femeile își uneau sprâncenele cu machiaj. Te gândeşti în acelaşi timp că monosprânceana arată total dubios, dar şi că nu te-ar mira dacă, doamne-fereşte, ar reveni moda.
Asta e una din proprietățile extraordinare ale modei: moda nu moare. Se naşte în împrejurări de multe ori neştiute, trăieşte uneori glorios, alteori meschin, moare subit, ori în chinuri lungi, dar se reîncarnează, se repetă, se reciclează mereu.
Nu putem nega că moda are unele „uniforme” care vor fi mereu în tendințe, rochia simplă neagră, blugii, cămaşa albă, costumul din două piese…şi încă câteva. Dacă cineva nu vânează neapărat tendințele, garderoba i se va opri aici, la ceea ce numim stil clasic, care până acum nu s-a demodat niciodată, şi nici nu dă semne că o va face, deşi pe capriciile modei nu ne putem baza. Dar, revenim la tendințe:
Ce este mai exact o tendință?
Tendința este partea în continuă mişcare a modei: este o modă nouă, purtată de mai mulți oameni odată, o definiție simplă şi probabil puțin confuză.
Există însă tendințe mari, care durează şi 10 ani, prind la public încet, dar durează mult. Tendințele cu durată mai scurtă de viaţă, poate de vreo 3 ani, şi cele care durează doar câte un sezon, şi poate nici nu mai ținem minte că au existat.
Cine fixează tendințele?
Am mai vorbit despre necesitatea naturală a omului de a se asocia învingătorului, de a semăna cu cel pe care-l admiră, de a copia ceea ce-i place. Așa apar tendințele.
Primele surse de inspirație în modă au fost fețele regale, care aveau toate resursele pentru a-și crea ținute și nu aveau nevoie de permisiunea nimănui pentru a purta ce vor, se poate că țineau cont doar de religie , dar oricum, prea puțini oameni de rând ajungeau să vadă vreodată în fața ochilor o regină ori un rege, așa că în comunitățile restrânse de mai demult cele mai admirate erau femeile privilegiate, din familiile de nobili.
Totul era la nivel local, la orașe strada, mersul la promenadă și ieșirile în societate erau o sursă de inspirație, asta până la debutul cinematografiei în anii 30, unde actrițele au devenit o altă importantă sursă de inspirație: personaje iubite, deci copiate, iar odată cu apariția televizorului în casele noastre, fereastra spre lumea largă a fost cu adevărat deschisă.
În perioada în care marile dive ale cinematografului inspirau femei de pretutindeni, era important obiectul vestimentar și felul în care arăta o ținută. Femeile își făceau hainele la croitor și copiau ținutele divelor de pe micile sau marile ecrane.
Lucrurile s-au schimbat puțin atunci când croitorul nu mai cosea la cerere, ci crea, nu se mai supunea el voinței clientei, ci clientele se supuneau voinței lui. Așa s-a născut profesia de designer vestimentar și odată cu ea şi hainele de marcă, am mai vorbit noi despre care-i treaba cu hainele de firmă şi cine e tăticul lor.
Ei bine, de aici moda începe să se schimbe ca sistem în ceea ce cunoaștem astăzi: ei propun, noi cumpărăm. Gabrielle Chanel a popularizat noua uniformă, și i-a pus modei poalele-n cap: a scurtat fustele, a simplificat ținuta femeii și a făcut-o mai degrabă practică decât ornamentală, lucru care a schimbat și felul în care se vedeau femeile pe ele însele.
Schimbarea uriașă pe care a făcut-o Gabrielle Chanel a fost, desigur, la început, văzută ca fiind scandaloasă. De la rochii cu crinoline, corsete, coafuri elaborate la ținute simple, practice şi cuafuri simple, Chanel a anticipat moda care avea să vină, pentru că odată cu izbucnirea Primului Război Mondial nu mai exista atâta preocupare pentru împodibire, şi nici resurse pentru a face piese vestimentare care necesitau mult material.
Casele de modă au început să răsară, iar femeile privilegiate au început să cumpere. Cu toate astea, designul era mai important decât marca. Creatorii de modă dădeau tonul, iar femeile copiau ţinutele cu ajutorul croitorului.
Dacă la început actițele au inspirat prin ținutele lor, vine rândul cântărețelor. În anii ’80 cea mai proeminentă imagine a fost a Madonnei, ea fiind cea care a deschis drumul înspre ceea ce numim imagine de scenă.
Fotomodelele care defilau şi pozau pentru marile case de modă aveau un statut important, acestea completau imaginea casei cu personalitatea şi farmecul lor, erau adevărate surse de inspirație şi în viața de zi cu zi, nu numai pe podium.
Revistele de modă au reprezentat o lungă perioadă ghiduri propriu-zise de aşa da sau aşa nu, acolo unde erau promovate mărci, erau discutate ținutele vedetelor şi unde primeam sfaturi practice despre cum să ne îmbrăcăm.
În prezent moda se schimbă atât de des, încât unele trenduri nici n-apucă bine să fie la modă că se şi demodează.
Odată cu internetul, a venit rândul fetelor de rând să pornească tendințe. Bloggerii de modă au milioane de urmăritori, şi de multe ori colaborează cu designeri de renume ori reviste de modă, chiar dacă nu decid tendințele la propriu, sunt oricum persoane de interes în mişcarea tendințelor.
Strada este noul podium. Dacă în trecut podiumul inspira moda de stradă, acum strada este o importantă sursă de inspirație pentru designerii care vor să răspundă necesităților clienților.
Şi acum, întrebarea cea mai importantă:
Cine anticipează moda?
Există agenții care se ocupă cu studiul şi anticiparea trendurilor, la serviciile cărora de cele mai multe ori apelează şi designerii pentru a crea o colecție. Meseria de trend hunter (vânător de tendințe) este una cât se poate de reală şi de dificilă.
Aceste agenții studiază mai multe aspecte ale cotidianului, în mai multe locuri din lume, şi nu se rezumă doar la modă, ci oferă o privire panoramică a ceea ce se întâmplă în pictură, arhitectură, stil de viață, politică, şi transmit mai departe, contra-cost produsul lor, un raport, fie el anual ori pe sezon. O asemenea agenție poate anticipa tendințele şi cu 10 ani în avans, şi uneori ne putem şi noi bucura, gratis de o parte din munca lor, conținut vizual, prin conținutul gratis de pe blogurile ori paginile lor de instagram, las aici o mică listă cu unele din cele mai mari agenții:
- WGSN
- F-trend
- Trendstop
- Fashionsnoops
- Peclers Paris
Ştiind că moda este decisă şi cu 10 ani înainte, ne dăm seama că oricât de puțin interesați am fi să urmăm tendințele, oricum nu prea decidem noi cum ne îmbrăcăm.
Şi ajungem inevitabil la următoarea întrebare importantă: cât durează ciclul de viață a unei tendințe, şi cum ştim că s-a încheiat.
Aşa cum am mai spus, la începutul vieții, la primul contact cu publicul, o nouă tendință pare puțin scandaloasă, apoi, inexplicabil, o percepem ca acceptabilă, purtabilă, normală. Sfârşitul vine fără explicație, ca un plictis general față de tendința respectivă, iar după ceva vreme pare de-a dreptul ridicolă. În viitor se va rencarna, şi va fi purtată şi abandonată cu acelaşi elan, de o o nouă generație.
Sora Fraților Karamazov 