Coco Chanel. Știm cu toții cine e, dar parcă nu ne săturăm să-i auzim povestea, mai ales pentru că povestea Gabriellei Chanel nu se încheie niciodată: are mai multe variante, și probabil niciuna dintre ele nu este adevărată, tocmai de aceea mai multe edituri au refuzat să-i publice autobiografia, poveștile despre copilăria ei erau cel puțin improbabile, poate din dorința de a cosmetiza o copilărie nefericită şi o familie cât se poate de imperfectă. Dar nu-i nimic, mereu va exista public pentru orice poveste. De exemplu eu, mie-mi plac poveştile trase de coadă.

Născută în 1883, într-o perioadă în care femeile erau valorate după zestre, Gabrielle Chanel, rămasă orfană de mamă la vârsta de doisprezece ani și încredințată de tată unui orfelinat până la vârsta de șaptisprezece ani, a renunțat să-și facă zestrea pentru că era ocupată să-și construiască imperiul.

Prima ei slujbă a fost de croitoreasă, învățase să coase de la mătușile ei la care petrecea câteodată sfârșitul de săptămână, apoi a muncit, fără prea mult talent, ca dansatoare și interpretă într-un bar muzical, locul unde își întâlnește destinul: acolo și-a câștigat și porecla de Coco, pentru că una din cele două cântece din repertoriul ei se numea ,,Qui qu a vu Coco?, și acolo și-a găsit un amant bogat care a prezentat-o unui alt prieten bogat, cu care Coco a ,,fugit în lume”. Tot acolo şi-a creat şi o reputație proastă, dar nimic din toate astea n-a oprit-o din drumul ei: una din cele mai importante personalități ale secolului XX, şi unul din cei mai cunoscuți creatori vestimentari.

Tânăra Coco a rămas apropiată de ambii bărbați din lumea bună o perioadă, după care unul dintre ei se retrage, iar celălalt o finanțează pe Chanel până se pune pe picioare, de altfel cei doi prieteni au fost cei care i-au oferit lui Coco Chanel primul spațiu pentru a deschide un magazin de pălării, deşi ea va spune mereu că a făcut absolut totul de una singură.

Pentru prima dată sobre, simple, fără pene, mărgele, ori ornamente exagerate, pălăriile făcute de Chanel au fost un real succes în rândul prietenelor din înalta societate proaspăt dobândite în anturajul celor doi bărbați bogați. În scurt timp, când începe să facă haine,  într-o lume a modei unde rochiile femeilor erau făcute de bărbați, Coco Chanel a fost prima femeie designer care a lansat o colecție: nimeni nu mai văzuse ceva asemănător: Coco Chanel a inventat simplitatea, iar toată lumea era uluită.

Hainele erau mai mult practice decât ornamentale, erau gândite pentru o femeie activă, sportivă, care trebuie să se miște și să arate bine în timp ce se mișcă, şi deşi o făcea atât de bine, Coco Chanel considera că acesta este lucrul cel mai greu pe care îl face în meseria ei.

,,să permit femeilor să se mişte cu uşurință, sa nu se simtă deghizate, să nu-şi schimbe atitudinea în funcție de ce poartă, este foarte greu”

Ceea ce Coco Chanel anticipase a devenit o certitudine: Primul Război Mondial avea oricum să scurteze fustele doamnelor: nu erau prea multe resurse pentru haine elaborate sau fuste foarte largi, nici timp ori dispoziție pentru împodobire.

Talentul de designer combinat cu un miros înăscut pentru afaceri profitabile este rețeta de succes în cazul lui Chanel. Inovația în modă este ceea ce o face pe Chanel atât de specială, este creatoarea care a eliberat femeile de corsete şi de statutul lor pasiv în societate, iar un alt lucru uimitor este că multe din creațiile ei sunt încă actuale și vânate de către victime ale modei din toată lumea, în vreme ce designerii de pretutindeni se străduiesc să facă obiecte vestimentare care să ne dea pe spate. Simplitatea trebuia inventată, iar Chanel a făcut-o.

Iată câteva inovații Chanel care şi-au păstrat farmecul până în zilele noastre:

Înainte cu câțiva  ani de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Chanel ajunsese pe culmile succesului: cinci buticuri în Paris și peste 4000 de angajați, dar în al Doilea Război Chanel nu s-a ținut atât de bine în picioare ca şi în primul, şi a oprit bună parte din activitate.

Despre activitatea de spionaj de partea nemților pe perioada războiului n-o să vorbim, Chanel s-a retras de pe scena modei pe perioada războiului,  dar după terminarea războiului norocul i se schimbase: Dior apare în scenă, ea nu mai era văzută cu ochi buni de către francezi, iar succesul ei se mută la americani.

În anii 60 numeroase actrițe celebre poartă creații Chanel, iar când moda se schimbă, și fustele se scurtează și mai mult, Chanel refuză ideea păstrându-şi ideea că fustele mai scurte de nivelul genunchilor sunt de prost gust.

În ultimii ani de viață Coco Chanel devine tot mai închisă în ideea ei despre modă, şi nu accepta niciun compromis. La prezentarea ultimelor ei colecții reporterii mergeau mai degrabă din respect pentru ceea ce fusese Chanel, şi probabil pentru mâncarea gratis, preferau mai degrabă să meargă la prezentările altor designeri mai tineri.

Coco a murit la 87 de ani, în 1971 în apartamentul ei la Ritz, în timp ce lucra la o nouă colecție care va fi prezentată postum.